Evaluarea psihologică a unui copil implică adesea o abordare multimetodă și multisursă. Aceasta înseamnă că informațiile relevante despre abilitățile copilului, tiparele comportamentale și funcționarea emoțională sunt obținute prin utilizarea mai multor tehnici sau strategii de evaluare (multimetodă) și de la diverse persoane care interacționează cu copilul și au avut ocazia să observe comportamentul acestuia în diferite contexte (multisursă).

Niciun test sau metodă nu este suficient(ă) în sine și nu poate indica un psihodiagnostic definitiv. Datele din testele standardizate, informațiile medicale, istoricul copilului și alte informații importante obținute de la persoanele care cunosc copilul sunt integrate pentru a contura o imagine completă a funcționării acestuia.

Deși fiecare informație poate fi influențată de diferiți factori, atunci când le combinăm, obținem o imagine mai de încredere. Chiar dacă fiecare observator poate adăuga subiectivitate, unele aspecte rămân constante în diferite situații. Acest lucru înseamnă că acele comportamente constante sunt relevante pentru înțelegerea copilului.

• Axa I - Rapoartele părinților

  Evaluările standardizate ale competențelor și problemelor copilului, realizate de părinți prin chestionare. Acestea includ istoricul dezvoltării, competențele, problemele și interesele copilului, așa cum sunt raportate de părinți în interviuri și chestionare.

• Axa II - Rapoartele profesorilor

  Evaluările standardizate ale performanței școlare și problemelor copilului, realizate de profesori sau îngrijitori. Acestea includ istoricul performanțelor școlare, raportat de profesori prin fișe de evaluare, comentarii în dosarele școlare și interviuri.

• Axa III - Evaluarea cognitivă

  Observații din sesiunile de testare, teste de abilități/performance și teste de vorbire și limbaj.

• Axa IV - Date medicale

  Informații despre înălțime și greutate, istoricul medical și medicația copilului, care pot oferi context pentru performanța la evaluările cognitive.

• Axa V - Evaluarea directă a copilului

  Interviuri clinice, observații directe în mediul de la clasă, autoevaluări standardizate pentru adolescenți, teste de personalitate și alte măsuri pentru evaluarea comportamentului și funcționării emoționale.

Nu toate sursele de date sunt utile sau disponibile pentru fiecare copil. De exemplu, copiii mici nu pot completa chestionare despre percepția de sine din cauza lipsei capacității de autoreflecție. Rapoartele profesorilor sunt utile pentru a înțelege funcționare copilului în colectivitate, dar depind de disponibilitatea profesorilor.

Rapoartele părinților sunt esențiale, dar pot fi limitate dacă copilul locuiește cu un singur părinte. În același timp, părintele poate observa copilul într-un mediu adaptat, unde oferă constant ghidaj, iar copilul nu este expus la provocări ce depășesc capacitatea sa de adaptare. Aceasta poate ascunde comportamente care ar putea deveni evidente în situații mai solicitante. Spre deosebire de mediul de acasă, la școală sau într-o testare psihologică ce necesită un efort susținut, copilul trebuie să se adapteze cerințelor mediului într-un mod diferit. Într-un colectiv, copilul nu beneficiază întotdeauna de ghidaj individualizat și trebuie să devină mai independent. De asemenea, la evaluare, copilul se află într-un mediu nou, diferit de confortul și rutina bine cunoscută de acasă. Dificultățile de adaptare în medii mai solicitante, noi sau cu mai multe persoane, dar rezonabile în raport cu așteptările de vârstă, pot evidenția puncte slabe sau nevoi de sprijin.